Cuprul este un mineral esențial în fiziologia organismelor vii și cu o valoare istorică remarcabila. Cuprul a fost folosit de oameni din cele mai vechi timpuri, arheologii descoperind obiecte din acest metal datând din 8700 î.Hr.
Originea numelui vine de la cuvântul latinesc cyprium (provenit de la insula Cipru).
Bijuteriile şi podoabele din cupru pur sunt purtate şi astazi pentru însănătoşire generală, pentru prevenirea îmbolnăvirii. Fiind considerat un metal aducător de noroc, el se poate combina cu diverse pietre şi cristale aducătoare de bun augur.
Cuprul este larg răspândit în alimente, fructe și carne: în ficat, scoici, nuci, legume, în majoritatea cerealelor, în struguri (cea mai bogată sursă).
Cuprul este un metal indispensabil vietii. Se găsește în toate țesuturile organismului, dar cel mai mult cupru se găsește în ficat, iar cantități mai mici se găsesc și în creier, inimă, rinichi și mușchi.
Ca efecte benefice, cuprul ajută organismul să utilizeze fierul din sânge, reducând acțiunile radicalilor liberi asupra țesuturilor.
Ca toate celelalte minerale de care organismul are nevoie ca să fie sănătos, şi cuprul are locul şi rolul lui foarte bine stabilit în corpul uman.
Cercetătorii spun că, încă din al treilea trimestru de sarcină, acest mineral este deja stocat în organismele noastre.
Corpul are nevoie de cupru pentru o dezvoltare normală şi pentru a-şi păstra sănătatea.
Astfel:
– cuprul este vital în formarea oaselor, a pielii şi pentru buna funcţionare a creierului şi nervilor;
– joacă un rol important în producţia de mielină (stratul de fosfolipide, electroizolant, care înconjoară axonii neuronilor), hemoglobină, colagen şi melanină (un pigment omniprezent în natură, regăsindu-se în majoritatea organismelor vii);
– previne anumite boli sau deficiențe, cum ar fi alergiile, chelia, SIDA, leucemia, osteoporoza și ulcerul stomacal;
– cuprul controlează metabolismul estrogenilor şi întăreşte imunitatea;
– este un puternic antioxidant, lucrând împreună cu SOD (un important antioxidant de apărare în aproape toate celulele vii expuse la oxigen) pentru a preveni distrugerea ţesuturilor de către radicalii liberi;
– este utilizat pentru fabricarea ATP-ului(adenozintrifosfat), sursa de energie a corpului;
– are rol de regulator al ritmului cardiac (aritmii) şi a presiunii sanguine;
Împreună cu fierul (un alt metal), cuprul ajută la sinteza celulelor roșii din sânge.
Cuprul, asociat cu zincul, echilibrează reacţiile de oxidoreducere, favorizând acţiunea seleniului şi a fierului.
Efectele deficienței de cupru din organism poate fi observată foarte ușor, după anumite simptome vizibile: anemia, vase de sânge fragile ce se pot rupe, colesterol rău, infecții mai frecvente, pierderea părului sau albirea treptată a pielii și, cel mai important, oboseala cronică.
Perturbările glandei tiroide se pot corecta prin aport de cupru coloidal.
Cuprul influenţează circulaţia venoasă şi cea arterială.
În caz de carenţă de cupru se recomandă utilizarea cuprului coloidal, care este asimilat de organism în proporţie de 98% conform specialiştilor.
Doza zilnică recomandată de cupru de către specialiști este de 1,5–3 mg (Informaţiile au fost preluate din cartea “Terapia prin vitamine”, Maude Bouchard, 2003) sau sub forma coloidala concentraţia maximă admisă de normele EPA (Agentia Americană pentru Mediu) este de 1mg/zi, pentru consumul de lungă durată, deci înghiţirea accidentală (chiar zilnică) a acestui produs nu este toxică, 1mg de cupru fiind cuprins în circa 133ml de produs coloidal..
Folosirea cuprului coloidal este contraindicată în cazul persoanelor afectate de maladia Wilson.
Emilia,
Halikali România
